Prima stea cazatoare care ajunge pe Pamant

N-as vrea sa iti spun buna fiindca nu te cunosc,straine .Din toate partile sunt amenintat sa nu vorbesc cu strainii fiindca acestia te cunosc cei mai bine, te vaneaza si asteapta sa le scrii, sa vada ca iti pasa de existenta lor si stiu ca aceasta regula e facuta ca sa fie incalcata.Si iata-ma aici,dezvelindu-ma de hainele mintii, de pielea cruda si nisipoasa ce imi acopera golul din suflet.Strainilor, uneori va pricepeti sa vedeti doar exteriorul, doar cearsaful sifonat si patat cu palme si nu va avantati sa priviti in interior deoarece va temeti sa orbiti de atata intuneric.Nici un soare plasat in mine nu va stinge aceasta bezna. Dar,nu m-am prezentat. Nu sunt o fiinta, dar am fost una si am vazut cum arata iad din spatele lumini.Am fost o stea cazatoare,prima stea cazatoare care a atins pamantul cum atinge o raza de soare retina opaca a unui demon.M-am instrainat de lume si m-am izolat in craterul meu plin de scripturi culese din bibliotecile pagane.E cam frig aici dar macar ma simt pe mine.Imi simt fiecare suflare si fiecare centimetru de piele, fiecare circumvolutiune plina cu seva si pastile inghitite la suprafata apei.Nu am avut nevoie de oameni in jurul meu deoarece i-am considerat nefolositori.Din moment ce nu le inteleg graiul prea incarcat de aforisme si nici privirile cautatoare de ceva pe care sa il starpeasca,i-am considerat de la inceput niste unelte vorbitoare,niste sclavi ale propriilor lor morminte ce se dezbina in fiecare zi , naparlesc de virtutea de a exista, murdarindu-se de pacatul lor stramosesc. Nu sunt decat o umbra a ceea ce a fost,o reflexie intunecata pictata pe o mantie de lumina. In galaxia mea totul era deformat, planetele erau oglinzi iar cand treceai prin jurul lor ti se vedea sufletul stralucind, ca o plasma, ca o materie din afara corpului.Stelele cadeau in fiecare zi, parasind cerul ca sa vada cum este pe Pamant.Dar cum toate erau prea slabe iar lumina lor nu era mai stralucitoare decat cea a unei lumanari, s-au dispersat la trecerea dintre universe , ori au explodat in universul vostru plin de pacat si din care Dumnezeu s-a sinucis din cauza oamenilor.Unele au ajuns prea aproape de voi, in atmosfera dar s-au topit cand au vazut cat intuneric ascundeti in voi.Insa eu, ca un gropar al propriului meu sicriu am izbutit sa ma instrainez aici, pe pamant.Inca mai simt pulsatiile voastre, mai simt otrava din ochii vostri inundand aerul si transformandu-l in parfum impotriva emotiilor.

Am sa stau aici un timp...

Nu stiu cat va dura aceasta aventura dar sper sa nu mor din cauza sangelui meu care se lupta cu gravitatia din plamanii vostri contaminati.